Cetate

Aşezare geografică


Situată la poalele munţilor Calimani, la contactul cu Podişul Transilvaniei, marginită fiind la est cu Piemontul Călimanilor, la sud şi sud -vest de Dealurile Şieului, la nord -vest de dealurile Bistriţei şi la nord-est de Depresiunea Livezile-Bîrgău,
Comuna Cetate are in componenţa sa trei localitaţi - Satu Nou,sat de reşedinţă,satele Petriş şi Orheiu Bistriţei. Se învecinează la nord cu comuna Livezile, la vest cu comuna Dumitriţa, la sud cu comuna Şieu, iar la est cu judeţul Mureş.
Comuna Cetate se află situată din punct de vedere geografic la intersecţia meridianului de 24 grade şi 38 de minute longitudine estică şi paralelele de 47 grade şi 8 minute latitudine nordică.


Relieful, deluros şi muntos, încadrează comuna înspre zona nordică, la est de localitatea Satu-Nou se afla muntele Vulturul cu înalţimea de 1501 m, iar în partea de nord-vest se afla o zona de dealuri.

 

Clima moderat continentala cu temperatura medie anuala cuprinsa între 5 şi 6 grade cu o maximă termică în iulie şi o minimă în ianuarie, ofera condiţii propice locuirii acestor meleaguri.


Vegetaţia naturală e dominată de foioasele din primul etaj de altitudine (stejar, fag, carpen, alun) iar la peste 1200 m altitudine se afla coniferele (molid, brad). Una din cele mai frumoase podoabe florale o constituie Poiana cu Narcise situată la sud-est de pădurea de stejari din Şesul Orheiului.


Fauna e renumita prin speciile de valoare cinegetică ca: ursul carpatin, cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul, lupul, vulpea, cocoşul de munte etc.


De un deosebit interes ştiinţific şi turistic este existenţa pe teriroriul comunei Cetate a "vulcano-karstului" identificat la Piatra Corbului şi la Strîmtu, fenomen unic, pe cât se pare, în lume.


Viaţa umană pe cuprinsul comunei Cetate îşi are începuturile în epoci foarte îndepartate. Societatea omenească pe aceste meleaguri este documentată de-a lungul comunei primitive, epoca dacică şi romană, precum şi în perioada prefeudală.


Perioada feudalismului este marcată de atestarea documentară a localitaţilor din comuna Cetate după cum urmează :
Satu Nou s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Buduşel. Prima vatra a satului a fost mai jos pe locul numit Husalserfen. Ulterior satul s-a mutat mai sus pe cursul apei şi pe culmea de deal unde întemeiaza Oberneudorf (Satul Nou de Sus), mai târziu satul se muta pe actualul loc. Primii locuitori ai acestei zone au fost români, care traiau în grupuri de familii mici rasfirate. Aşezarea ca localitate mai mare îşi are originea în urma colonizarii saşilor în secolul al XIII lea. Cea mai timpurie atestare a satului dateaza din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat Henricus parohul din Nova Villa, aparţinând de capitlul Bistriţei.


În 1453 între posesiunile lui Iancu de Hunedoara, din districtul Bistriţa figureaza şi Satu-Nou. Exista şi versiunea ca o parte a locuitorilor din Satu Nou ar fi urmaşi ai locuitorilor vechii cetaţi Rodna, retraşi în aceasta parte în urma macelului provocat de năvălirea tătarilor din 1241.


Dupa molima de ciuma de la începutul sec. al XVII -lea, recensamântul din 1642 înregistreaza doar 4 gospodarii în Satu Nou. În 1762 populaţia satului sporeşte prin instalarea aici a unor familii saseşti venite din Rodna, odata cu înfiinţarea Regimentului românesc de graniţa pe Valea Someşului. Conscripţia lui Klein din 1733 înregistra Satu Nou ca aşezare mixtă.


Satul Petriş se află, conform documentelor, în districtul Chiraleşti. O mărturie timpurie despre existenţa aşezării ne-o ofera elementele din perioada romana din biserica aflata în centrul satului şi care nu se pot data mai târziu de mijlocul secolului al XIII - lea. Se pare că satul a aparut în jurul unei vechi mănăstiri, ridicată aici dintr-un ordin calugaresc, însă nu se cunoaşte data precisă. Se mai spune ca satul s-ar fi format în jurul unui domeniu feudal, denumirea provenind de la expresia "Satul lui Peter", probabil numele unui nobil. Această versiune pare puţin plauzibila deoarece Petrişul şi Satu Nou au fost în perioada feudala sate libere, spre deosebire de Orhei care a fost un sat de iobagi.


Prima atestare documentară datează din anul 1311, când regele Ungariei, Robert Carol porunceşte, în luna martie, Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care, împreuna cu trimisul său, să hatarniceasca satul Petriş pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic şi Comite de Bistriţa. În 1642 Petrişul cuprindea un numar de 17 gospodarii. În 1695 erau 15 gospodarii care plateau dari, 10 case fiind pustii. Numele satului Petriş nu este nici nemţesc, nici maghiar, cum apare în unele documente, ci este de origine latină de la "Petra", aşa cum se găsesc asemenea nume şi în Dobrogea sau în alte părţi ale ţării noastre.Cartierul românesc constituit în partea sudica a aşezarii a primit Biserica în 1903 când s-a terminat refacerea bisericii donate satului de satenii din Ilva Mare, unde ea fusese edificata la 1748.


Aşezarea Orheiu Bistriţei suprapune un castru roman,de unde şi denumirea pe care aşezarea o primeşte. Localitatea situata la 10 km de Bistriţa face parte din satele saseşti libere care au format Districtul săsesc al Bistriţei.Cea mai timpurie atestare documentara a satului dateaza din 1319. În aceasta perioada satul se gasea pe teritoriul comitatului Dabâca, fiind în stapânirea greavului Thomas. În 1323 regele Carol Robert al Ungariei confirma donaţia satului catre Thomas Voievodul Transilvaniei.


Satul se dezvolta de-a lungul a doua strazi perpendiculare având în punctul de intersecţie cladirea bisericii. În anul 1464 regele Matei Corvin întareşte stapânirea lui Petrus de Zob, castelanul cetaţii Bistriţei asupra mai multor sate între care şi Burghalle, Orheiu Bistriţei de astazi.


În anul 1781 satul a suferit pagube mari din cauza revarsarii râului Budac, barajul ridicat în 1807 a fost rupt de torenţi în. Jumatate din sat a fost mistuita de un incendiu de mari proporţii, iar în anul 1913 din nou satul sufera distrugeri majore din cauza inundaţiilor.


In fiecare din cele trei sate (Satu Nou, Petris si Orheiu-Bistritei) există cate o biserica, iar in satul Petris mai este si o bisericuta situata in cimitirul din sat (toate sunt ortodoxe). Atat biserica mare din Petris- cu hramul "Sfantul Dumitru" cat si bisericuta, precum si turnul bisericii sunt monumente arheologice. Biserica din localitatea Satu Nou este a doua ca marime din judetul Bistrita-Nasaud. In localitatea Petris exista si un monument al eroilor cazuti in primul razboi mondial.

 

Ruinele castrului roman


Ruinele datează din secolele II-III. Impresionează prin dimensiunile sale încă mari. Aici se găsea garnizoana Cohors I Hispanorum milliaria şi o aşezare civilă romană.

 

Trasee turistice


1. Cetate sat Petris - Piemontul Calimanilor/raul Pietris - Biserica din lemn "Sf. Dumitru" sec.18 si Biserica evanghelica sec.14-15

 

 

Înapoi